Pagina de intrare -> Poeme de Iulian Nistea -> Gara Timisoarei 4 a.m.

GARA TIMISOAREI
4 a.m.

I.

Nimeni nu cheama pe nimeni
desi
nu s-ar zice ca
frigul nu-i patrunde pe toti
la fel.

Pleasc!
ridica gardianul
descheiat
mâna
asupra copilului.

Noi suntem
nu altii
(americanii)
grasii pamântului.

De-a-ngeaba
ne tocaim femeieste pe caldarâm.
Receptivitatea noastra
e dusa
e plecata
dincolo de linii
si mai ales
dincolo de linia a 7-a.

Pe peron vectorialitatea
[înjuratura - la discretia cititorului]
obosita si ea
tace mârlaneste
sau
îndruga verzi si uscate.

De ce sa nu fiu trist?
Beeei ! lumee,
de ce sa nu fiu trist?

II.

Aceasta lume ma place.
Ar fi în stare sa ma ia cu ea
sub fusta ei.
Dar eu ma tin treaz
si nu ma las aburit
de miscarea de revolutie
a soldurilor ei.

III.

Odata si-odata
va trebui sa transcriu
clantanitul dintilor
si miscarea partii de jos
a fustei.
Si a partii de sus.

IV.

Mersurile oamenilor
nu sunt ca
mersurile trenurilor.
E ceva în ele diferit:
zglobiciunea
zburdalnicia
pletelor
leatelor
boshetarului
(reoma[n]tismu poetic nu simte)
când sufla curentii
de praf alb
de zapada
peroanele.

Hai, Basescule, print al boschetarilor,
mântuieste-i,
tuca-i pe gura.

iulie-noiembrie
1997

sus