se-ntoarce de pe spate pe burtã

(mai stie si el câte ceva despre miscarea gândurilor!)

si pe toate pãrtile deodatã

(dar fãrã nici o ispravã vis-a-vis de fosnetul lor pururea-curgãtor)

îl sufocã puseuri – anoste –

de eu propriu si carnal

din 12 în 12 minute

fãrã reusite de somn în acest scurt interval

îsi propune sã zicã

Doamne Iisuse

dar astãzi schema nu tine –

îl invadeazã gânduri bune:

lucrurile e serioase

si nu e vorba de-o trezvie poeticã

si-atunci

asteaptã oboseala

sã-l doboare