o gânganie stropsitã

într-un gest meditativ

(si profund: n-am înteles! de ce sã n-o spun?!)

între un apodictic miop si un birou lucios

întotdeauna putin prãfuit

(cum îi si sade bine)

întotdeauna îmbiind la sters

(cum se si cuvine)

putinã mizerie

nediferentiatã

pe un deget

care oricum

miroase a orice

de la o vreme încoace

pantalonii

cãmasa

vor ajunge curând la spãlat

poate chiar mâine

si toate vor fi mai strãlucitore ca niciodatã

pasul

sigur

a doborât un fir de iarbã

va ploua cândva

poate chiar mâine

si se va ridica

o nenorocitã de gânganie

de fapt

o posibilã gânganie

neatentã desigur

si chiar imprudentã

stai putin! care-i problema?

ce vinã am eu în toate astea??