Pagina de intrare -> Poeme de Iulian Nistea -> Irisi nerostogolitori

IRISI NEROSTOGOLITORI

lui cimin

stateam
fiecare
pe scaunul lui
consolidat de anii
neîmpliniti
întorsi
catre
mecca sufletelor noastre

tu
stateai
pe scaunul tau
cel cu 26 de picioare
în forma de nai
si tremurai
oarecum linistita
în ritmul celor 220 de ciocârlii
sau poate din cauza tensiunii
ivita brusc între noi

eu
stam
pe scaunul meu
desigur
cel cu 27 de picioare
care mai de care
mai dihai
si ma hipnotizam de unul singur
cu trucul acela vechi
al miscarii continue
catre
rai

stiam ca e un hau
între noi
nu gândeam
nu doream
nimic
mai ales
nimic
întors
pe toate partile
si
mai ales
pe dos

cineva mi-a atras totusi atentia
ca eram desculti
amândoi

totul s-a întâmplat cu repeziciune
apoi
sufletul acesta speriat
a încetat sa mai doara
si s-a vazut deodata de dinafara
avea o culoare ciudata
de
irisi nerostogolitori
catre
o!
mecca sufletelor noastre

Iulian Nistea
19 iulie 1999
la început

sus