Internetul. Tinerii in fata provocarii

Cum se deosebeşte lumina de întuneric, la fel se deosebesc cele două lumi - cea a vieţii sau a lumii reale, de cea oferită de Internet. Internetul ne oferă o gamă diversă de jocuri, programe, poze, simulatoare, etc., toate menite să ne distragă de la ceea ce ar trebui să facem sau să iubim cu adevărat.

De ce aleg unii oameni această lume a nălucirilor, a fantasmelor, acest mediu virtual care se adresează direct creierului şi acţionează asupra minţii noastre în multe feluri? Dezamăgirile în plan personal, complexele, eşecurile sentimentale, disputele, plictiseala îl împing pe om la masa la care şi-ar putea hrăni imaginaţia.

Nu neg că în primă instanţă omul se simte mai uşurat sesizând că singurătatea nu mai este pentru el o apăsare, că păcatele – cum ar fi cel al vorbirii fără frâu, cel al privitului spre lucruri nepermise şi al antrenării minţii în tot felul de jocuri care stimulează imaginaţia – aduc după sine o anumită dulceaţă. Privită în ochi, realitatea ne spune că majoritatea jocurilor încurajează violenţa. Jocurile sunt de multe ori apocaliptice sau te introduc în lumea science fiction-ului. Altele te învaţă să fii criminal, războinic sau să lupţi cu monştri, şi multe altele.

Să presupunem că eşti bărbat şi ai o familie. Te-ai războit pe Internet ore în şir, ai pus bombe, ai ucis cu cuţitul sau mitraliera, ai în urechi sunet de oameni care horcăie când sunt omorâţi, alergi cu viteze supersonice conducând mai ştiu eu ce maşini. După un contact prelungit cu nălucile acestea, mai poţi să fii un soţ bun, tandru, atent, liniştit, un sprijin, un om calm şi cald pentru soţie şi copii?

Dacă mintea noastră aleargă după năluci, cum putem spera că le putem da copiilor noştri o educaţie solidă? Cel prins de „microbul” jocurilor, al fantasmelor şi al Internetului nu mai are timp de soţie şi de educaţia copiilor, ba chiar mai mult, nici măcar nu îi mai pasă de familie.

Nălucirile calculatorului îl urmăresc pe acest pătimaş al Internetului şi după ce a închis calculatorul. Ochii îi sunt tulburi; mintea, distrată; somnul, agitat şi neodihnitor; şi multe altele. Ispitirea lui se face continuu. Cu toate astea, el nu renunţă.

Cunoaşteţi fără îndoială că şi Mântuitorul Hristos a fost ispitit în pustie. Ispitirile în muntele Carantaniei au fost în număr de trei (cf. Luca 4, 1-13). Dumnezeu nu este întâmplare ilogică, sorţ sau noroc. Ispitirile au fost trei ca să ni se arate că orice om în viaţa pământească se va lupta cu trei mari ispite - cea a trupului, cea a lumii şi cea a necuratului. Când nu te ispiteşte trupul, te ispiteşte lumea. Iar când trupul şi lumea nu mai sunt o ispită, atunci urmează ispita cea mai perfidă, cea a întunericului. Mântuitorul Hristos ne-a relevat clar că în lupta cu forţele întunericului a izbândit, căci vrând să I se dea pâine spre mâncare El nu Şi-a lăsat trupul ispitit. Mai apoi, fiind dus la mare înălţime, nu a primit ispita lumii de a împărăţi peste averi şi palate în schimbul închinării la cel rău. La fel, Mântuitorul a biruit şi cea de a treia ispită venită de la cel rău, care şi în ziua de azi îi îmbie pe mulţi în a-şi lua zilele, aruncându-se de la înălţime.

Împătimiţii Internetului răspund la toate cele trei tipuri de ispitiri ale necuratului, pentru că pâinea şi hrana lor este sofisticarea plăcerilor, spre bucuria trupului. Senzaţia de mărire şi de stăpânire peste false avuţii şi năluci este prezentă, aruncatul de la înălţime este şi el prezent, dar în sensul figurat, atunci când omul coboară după orele de Internet şi calculator cu picioarele pe pământ. Mulţi dintre cei ispitiţi cu aruncarea asta de la înălţime cad rău atunci când revin cu picioarele pe pământ.

Se vede cum în mod minunat Înţelepciunea deplină, cea dumnezeiască, ruşinează chiar şi în era nanotehnologiei înţelepciunea omenească. Chiar nu se sesizează că tot ce este omenesc este pieritor? Unităţile de calculator de astăzi şi monitoarele mari şi greoaie, mâine le vom arunca la gunoi.

Cine dă curs celor trei ispitiri ale necuratului, aşa cum am arătat în aceste rânduri, nu poate spera într-o viaţă bună şi lipsită de griji, într-o sănătate nealterată şi în daruri dumnezeieşti. Iată o problemă asupra căreia ar trebui să reflectăm noi toţi.

__________________________________

Capitolul precedent: 11. Lenevirea

Capitolul urmator: 13. Ochii

sus