Internetul. Tinerii in fata provocarii

Nu trebuie să avem studii medicale ca să ne dăm seama de un alt rău care se insinuează în viaţa noastră: sedentarismul. În faţa calculatoarelor, pentru că există o gamă atât de variată de activităţi, timpul se scurge cu o rapiditate nemaiîntâlnită, omul este activ, cam prea activ în plan intelectual, dar efortul fizic este zero. Sedentarismul şi stresul sunt două cauze ale apariţiei diabetului. Alte boli pândesc.

Spuneam că sunt mulţi aceia care câştigă din calculatoare, din programare, din vânzare de componente, din întreţinerea unor săli de Internet, din ingineria în domeniu. Bine ar fi ca, la fel de riguros cum ar trebui să-şi organizeze munca, tot aşa să-şi organizeze şi un program de mişcare, jogging sau plimbări în natură.

Lenevirea asta – sedentarismul – atrage după sine şi un alt tip de lene, cea spirituală. Pentru utilizatorul Internetului şi calculatoarelor, totul este ecuaţie, matematică, cifre, calcule. Pe scurt, materie. Când să mai ai timp să te gândeşti şi la Dumnezeu dacă tu te îngropi cu zecile de ore în cele materialnice ale acestei lumi pragmatice a calculatoarelor?

Ce frumos exemplu de nelenevire ne dă Mântuitorul Hristos în momentul în care spune că nu are unde să-Şi plece capul1. Mântuitorul a vrut să ne înveţe faptul că nu a venit în lume să-Şi caute odihna - o casă cu linişte sau un loc în care să Se veselească. El a venit în lume nu ca să Se odihnească, ci să ne odihnească pe noi toţi, arătându-ne drumul spre Împărăţia Cerurilor. Nu are loc unde să-Şi plece capul, pentru că nici nu-Şi doreşte un astfel de loc. „Neobosit voi fi până voi aduce pace pe pământ şi între oameni bunăvoire” - pare să ne spună Iisus.

Observaţi că Hristos Se numeşte pe Sine Fiul Omului, semn distinctiv că a venit în lume ca să slujească omului, nu ca să I se slujească, dându-ne încă un exemplu desăvârşit de ceea ce înseamnă slujirea, nelenevirea şi smerenia desăvârşită.

Mai ales lenevirea spirituală este un pericol. Pentru că odată ai să te trezeşti din somnul dulce pe care ţi-l oferă tehnica la zi şi, când ai să te trezeşti, o să constaţi că nu ai făcut nimic cu viaţa ta, că nu ştii de ce ai venit pe lume şi încotro te îndrepţi.

Societatea de astăzi este una a schimbărilor peste noapte. În curând, monitoarele greoaie şi unităţile de calculator pe care le ştim vor fi lăsate în urmă de noua tehnologie, care permite să ai tot ce doreşti pe ecranul telefonului mobil. Deja telefonul a devenit televizor, radio, player video, player mp3, cameră foto şi tot aşa.

De la zi la zi, tehnica invită la comoditate, la sedentarism, la odihna trupului, dar din păcate şi la o împrăştiere a gândurilor fără precedent.

Dacă iubim activitatea, nu e nimic rău, ba chiar Îl mulţumim pe Dumnezeu, care condamnă lenea2. Activitatea noastră trebuie îndreptată însă spre o diversitate care să ne asigure sănătatea trupului şi a minţii. Suprasolicitarea minţii va slăbi şi trupul, iar suprasolicitarea trupului va slăbi mintea. Aşa că este bine să echilibrăm efortul intelectual cu recreerea în natură, iar efortul fizic, cu odihna activă. Încercaţi, de exemplu, citirea de cărţi sfinte.

Mult m-am mirat de rezistenţa fizică a unor distinşi preoţi şi, fiind o fire mai curioasă, i-am întrebat pe aceşti slujitori ai Domnului de unde vine această rezistenţă. Răspunsul a fost unul la unison: „Mă întăreşte Dumnezeu!”. Semn că atunci când faci lucruri cu binecuvântare dumnezeiască, aflându-te sub îndrumarea duhovnicului, poţi să ai şi o rezistenţă fizică de invidiat, şi multe alte daruri.

Acest lucru este în contrast cu habotnicia celor care stau şi mai mult de zece ore pe zi în faţa calculatoarelor, oameni care uită de lume, de Dumnezeu, de propria sănătate, de alegerea unui traseu în viaţă, de familie, de natură, de cele înconjurătoare. Ei fug de viaţă precum asinii sălbatici, şi aleg viaţa virtuală, care se poate compara cu închinarea la idoli din vechime; numai că aceea viza sufletul, dar această nouă aplecare spre idolatrie - utilizarea Internetului - afectează atât trupul, cât şi sufletul.

__________________________________

1 Şi i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini şi păsările au cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul. (Luca 9, 58)

2 Calea celui leneş este ca un gard de spini, iar calea celui silitor este netedă. (Pilde 15, 19)

Capitolul precedent: 10. Judecatorii

Capitolul urmator: 12. Nalucirile

sus