Idealul creştin este sfinţenia. În mod cu totul eronat se crede că sfinţii sunt nişte oameni ieşiţi din condiţiile vieţii normale. Ei de fapt sunt oameni ca noi dar care luând în serios chemarea lui Dumnezeu "fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt" (1 Petru I, 16), şi luptându-se "lupta cea bună a credinţei" au ajuns "casnici ai lui Dumnezeu" (Efes. II, 19). Ei au conlucrat cu harul Sfântului Duh primit prin Sfintele Taine, care ne oferă tuturor sâmburele sfinţeniei, şi crescţnd în Hristos, au devenit din ce în ce mai puri, din ce în ce mai iubitori din ce în ce mai smeriţi. Ei au fost fascinaţi de iubirea şi smerenia lui Hristos şi au fost atraşi de dumnezeiasca frumuseţe a sfinţeniei celei mai presus de fire.

Sfinţii îşi manifestă această comuniune cu Hristos rugându-se, participând la Sfintele Slujbe, citind Scripturile Sfinte şi făcând bine oamenilor. Rugăciunea este pentru ei respiraţia firească a iubirii, de aceea ei râvnesc după rugăciune în chip deosebit şi tind să ajungă la rugăciunea necontenită. Sfintele Slujbe, în special Sfânta Liturghie, sunt mijlocul de unire cu Hristos, de adâncire a comuniunii cu Hristos şi de transformare după asemănarea cu Hristos.

În viaţa Sfinţilor mânia a fost înlocuită de blândeţe; lenea de hărnicie; răutatea de bunătate; zgârcenia de dărnicie; vrăjmăşia de dragoste; desfrânarea de curăţie; mândria de smerenie; invidia de bucuria pentru binele aproapelui; calomnia de respectarea onoarei aproapelui. Fără aceste virtuţi chiar dacă ne ostenim nu ajungem la sfinţenie. Sfântul Simeon Noul Teolog zice: "Putem osteni cu generozitate în lupta virtuţii, putem posti, putem priveghea şi practica orice fel de nevoinţă; totul este în zadar dacă nu luptăm să ne facem o inimă fără răutate, simplă, dreaptă, smerită, blândă. Numai într-o astfel de inimă se răspândeşte, respiră şi locuieşte, ca într-o locuinţă plăcută, harul Duhului Sfint".

Astfel de oameni, răniţi de dragostea lui Hristos, au vieţuit peste tot. Pământul binecuvântat al ţării noastre n-a fost lipsit de prezenţa lor. În inima Transilvaniei, la poalele Munţilor Apuseni, evlavia populară păstrează, şi ne trasmite până astăzi, chipul luminos al Sfântului Ghelasie de la Râmeţ.

Puneti comentariile Dvs la acest text, sau la problematica lui în FORUM-ul alãturat !