Scrisori

• Scrisoarea 1 --- cu prilejul începerii Postului Mare anul 1954 (7 spre 8 martie 1954), din Mãnãstirea Ciolanu
• Scrisoarea a 2-a --- 13 octombrie 1954, din Mãnãstirea Ciolanu
• Scrisoarea a 3-a --- 5 octombrie 1957, din Mãnãstirea Piatra Fântânelelor
• Scrisoarea a 4-a --- 19 decembrie 1966, din Râmet

Cu seara zile de 7 spre 8 martie, anul acesta începe Postul Mare. Cu acest prilej sfânt voiesc să vă adăp sufletele voastre însetate după adevărurile eterne, prin aceste gânduri adunate în buchet de pe pajiştea sufletului şi a inimii pe care o cunoaşteţi. Flori alese, flori pline de mireasmă divină şi de roua lacrimilor părinteşti. Flori rare şi simple sădite de Domnul din ceruri, la zile mari şi grele ca cea de azi, când am prăznuit ziua ultimă a strămoşilor noştrii Adam şi Eva în rai.

O, Adame, Adame, părintele nostru, ce-ai făcut?

O, Eva, maica noastră, cum de te-a înşelat vrăjmaşul...

Acesta este strigătul întregului neam omenesc şi eu mă înfricoşez şi mă cutremur la auzul lui, gândindu-mă că fiecare dintre noi este un Adam şi o Evă, care ne-am înşelat cu multe feluri de păcate, în viaţa noastră de până aici, mâhnindu-L şi mâniindu-L pe Dumnezeu, Cel ce ne-a dăruit cu o viaţă atât de aleasă şi sfântă. Cu o viaţă de rai ne-a dăruit Dumnezeu, de pace şi de fericire deplină, iar noi ne-am îngreunat cunoştinţele cu lucruri şi fapte ale veacului acestuia.

Toţi am păcătuit şi fărădelegi am făcut şi nu-i nimeni care să nu-şi simtă conştiinţa încărcată cu nimic. "Iar de zice cineva că nu a greşit, acela mincinos este", spune Apostolul Domnului şi ucenicul iubirii, cel ce s-a odihnit la Cina cea de Taină pe pieptul Domnului.

Viaţa călugărească este viaţă de culme, viaţă de mare înălţime morală şi adâncă trăire lăuntrică, şi cine nu se sileşte să o trăiască după legile ei, acela mai bine ar fi fost să nu se fi născut.

Viaţa călugărească este, mai înainte de toate, viaţă de renunţare, de tăiere a voii şi de mare înfrânare, şi cine nu se sileşte să priceapă şi să împlinească aceste precepte divine ale ei, mai bine i-ar fi fost de nu ar fi cunoscut-o.

Viaţa călugărească este viaţă de totală curăţie şi de totală dăruire de sine lui Dumnezeu, înţelegând că toată făptura ta, din cap şi până în picioare, este afierosită şi închinată Domnului. De aceea, să avem mare atenţie la toate mişcările şi purtările noastre, ca să nu-L mâniem pe Domnul şi până la urmă să fim daţi afară din rai, cu desăvârşire. Mare atenţie la jugul pe care l-am luat, ca să nu ne trezim ca nişte robi netrebnici, în întunericul cel mai dinafară, al tuturor ispitelor şi necurăţiilor veacului acestuia.

Monah adevărat înseamnă om înfrânat, care în mijlocul tuturor încercărilor şi ispitelor îşi păstrează sufletul curat şi fruntea senină. Monah adevărat este numai acela care, fiind îmbrăcat în trup omenesc şi stricăcios, urmează stării şi vieţii îngereşti, ca un fără de trup. Monah adevărat este numai acela care se ţine de cuvintele şi poruncile lui Dumnezeu, în orice timp şi în orice loc şi cu ocazia oricărei fapte. Monahul este o silire necurmată a firii şi o păzire a simţurilor fără de slăbire. Monah adevărat este acela care are trupul curăţit, gura curată şi mintea luminată. Monah este acela care necontenit veghează la cârma sufletului lui, ca nimic din valurile lumii acesteia să nu-i tulbure conştiinţa. El este cel care îndeplineşte toate poruncile Domnului: desăvârşire creştinească, adânc de smerenie, stâlp de răbdare, izvor nesecat de lacrimi, vistierii de curăţenie, dispreţuitorul tuturor podoabelor şi plăcerilor lumii acesteia, mucenic şi jertfă bine plăcută lui Dumnezeu de fiecare zi, minte luminată, rugăciune iute alergătoare, inimă curată, gură care necontenit laudă pe Dumnezeu, locaş al Sfintei Treimi, privelişte a îngerilor şi oamenilor şi cel care-i sperie pe demoni.

Călugăr înseamnă chip frumos, chip duhovnicesc; el are altă activitate, alt veac, altă hrană, altă îmbrăcăminte şi altă muncă. El se numeşte purtător de haine negre, căci toată viaţa lui trebuie să fie în pocăinţă şi în resemnare. El se numeşte monah, adică singuratic, pentru că trebuie să fie veşnic fără griji şi singur, numai el cu Dumnezeu.

De aceea, ferice de cine iubeşte tăcerea şi însingurarea, adică retragerea în sine şi cugetarea la Dumnezeu, la legea Lui şi la voia Lui, cum atât de frumos zice psalmistul. Mântuitorul a fost pildă de curăţenie şi de ascultare, chiar până la moarte, iar moartea i-a fost de cruce. Urmând Domnului, călugărul se făgăduieşte înaintea lui Dumnezeu - cu jurământ - că va trăi în feciorie şi curăţie adevărată, sărăcie de bună voie şi ascultare nefăţarnică, ci sinceră şi cu tot devotamentul.

Iată, mult scumpele mele copile şi fiice duhovniceşti, gândurile mele, adunate în buchet, despre viaţa noastră călugărească, cu ocazia începerii Postului Mare - pe anul acesta - 1954 !...

Nu vroiam să vi le aştern chiar aşa de aspru pe hârtie, dar Duhul Domnului mi-a dat tăria - ca aşa să le aştern -, ştiind bine că este mai bună o viaţă mai aspră la vârsta noastră şi o viaţă senină la bătrâneţe, decât o viaţă dulce la tinereţe şi aspră la bătrâneţe.

Luaţi aminte la cuvintele acestea şi să nu vă dedaţi niciodată leneviei în împlinirea canonului ce vi l-am dat şi nici să vă abateţi vreodată de la calea sfintei curăţii, cu care aţi fost împodobite de Sus, de Tatăl din cer.

Munciţi pentru Domnul, lucrând ziua şi noaptea cu frică şi cutremur mântuirea voastră. Eu nu pot să fiu mereu lângă voi, dar fiica adevărată se cunoaşte după plecarea mamei de acasă. Atunci se vede ce cap are.

Obişnuiţi-vă cu ideea că Domnul e lângă voi şi vede toate faptele voastre, noaptea ca şi ziua, în timp de veghe, ca şi în timp de lucru sau de odihnă.

Împodobiţi-vă sufletul cu cugetarea la Dumnezeu, căci acesta-i adevăratul lucru călugăresc.

Nu puneţi preţ pe lucrurile lumii acesteia, că toate sunt trecătoare şi mai neputincioase decât umbra.

Nu puneţi preţ pe prietenia cu nimeni, căci prietenia cu lumea este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu - zice Sfânta Carte.

Nu căutaţi să vă căpătaţi trecere în ochii nimănui, căci această faptă este o deşertăciune şi cursă satanicească pentru a-i smulge florile curăţiei şi nevinovăţiei tale, de fecioară şi aleasă mireasă a Domnului Iisus!

Nu căutaţi să vă cumpăraţi haine scumpe şi să vă gătiţi ore întregi, că aceasta duce la nebunie. Cu siguranţă că de veţi căuta aceasta, vă veţi pierde mintea şi veţi ajunge în prăpastia celei mai negre josnicii şi necurăţii omeneşti. Să nu socotiţi că este ceva al vostru, ci totul al Domnului şi al obştii din care faceţi parte.

Smeriţi-vă una înaintea alteia, ca darul lui Dumnezeu să fie veşnic cu voi, ştiind bine că Domnul celor smeriţi le dă har, iar celor mândri le stă împotrivă.

Ajutaţi-vă întru neputinţele voastre şi fiţi una pentru alta ca nişte bune mame. De la mine să nu aşteptaţi prea mult, căci Domnul îmi ştie şi suferinţele şi scârbele mele şi din ce pot să vă ajut, vă ajut din toată inima. Eu nu aştept nimic de la voi - decât să-mi daţi şi mai departe aceeaşi ascultare pe care mi-aţi dat-o până acum, ca să putem să ajungem la ţinta pe care ne-am propus să o atingem cu toţii în această viaţă, adică mântuirea şi câştigarea Împărăţiei lui Dumnezeu în noi.

Închei cu îndemnul ca pe Mirele vostru Cel ceresc, Iisus Hristos, să-l încrustaţi în inimă cu litere de foc, ca să nu se mai şteargă niciodată.

Puneti comentariile Dvs la acest text, sau la problematica lui în FORUM-ul alãturat !