Teologia
Morală Ortodoxă este disciplina care oferă criteriile necesare
înţelegerii şi asumării
vieţii în Hristos. Ea este însăşi o vorbire despre viaţa în
Hristos, din interiorul lui Hristos. Deşi în mod artificial separată
de Teologia Dogmatică şi de cea Liturgică, ea s-a format ca
disciplină în strânsa legătură cu acestea, prima oferind
cadrele, fundamentele credinţei, pe baza cărora Morala Ortodoxă
trăieşte credinţa, iar cea de-a
doua fiind expresia văzută a credinţei, în actele
liturgice.
În mod cert, afinitatea faţă de un anumit
domeniu corespunde unei
configuraţii umane, individuale, care este darul lui Dumnezeu. Omul e
dator să identifice proprii talanţi şi să-i
înmulţească, punându-i în slujba celorlaţi,
spre scopul final al eshatonului. Deşi nu mai
sunt la prima tinereţe, ca majoritatea colegilor mei, neliniştile
şi neîmplinirile acestei prime tinereţi m-au făcut să caut
ceea ce imediatul cotidian nu mi-a putut oferi .Prin puterea lui Dumnezeu,
şi cu ajutorul nemijlocit al părintelui meu duhovnicesc, mi-am
identificat într-un târziu vocaţia reală, primind şi puterea de
a mi-o asuma. Am fost preocupat mereu de aspectele înţelegerii corecte a existenţei, a sensului şi
finalităţii acesteia. Modul de existenţă al omului,
libertatea lui, responsabilitatea şi destinul său, trăirea
virtuţilor şi asumarea unei moralităţi izvorâte din
interiorul său şi nu din comandamente externe, sunt problemele care
m-au adus la studiul teologiei ortodoxe. Iar aplecarea spre morală
reprezintă, cred, înţelegerea că aceste probleme ţin de
Morala Ortodoxă şi nu de o psihologie a secularizării. De
asemenea, convingerea fermă că mesajul lui Hristos este acelaşi
până la sfârşitul veacurilor, dar diferitele epoci ale istoriei
implică moduri diferite de predicare, adaptate tipurilor de limbaj şi
de percepţie proprii acestor epoci, m-au determinat să încerc să
devin un mesager al lui Hristos în zorii celui de-al treilea mileniu
creştin. Provocări ca New Age, sincretismul religios neopăgân,
explozia tehnologiilor digitale, agresiunea informaţională prin
televiziune si celelalte mijloace clasice de comunicare în masă, dar mai ales
noua şi periculoasa tendinţă de virtualizare
a vieţii umane prin
dependenţa crescândă de
Internet, m-au făcut să încerc găsirea căilor necesare de a
duce mesajul lui Hristos în mijlocul acesto-ra. Nimic
din cele de mai sus nu oferă mai mult decât o îmbunătăţire
a condiţiilor de viaţă strict biologică. Omenirea pare
că a uitat sensul şi misiunea ei, aruncându-se în cursa
infernală după confort şi plăcere. Ştiinţele
moderne, de la medicină la ingineria genetică, caută să
reducă omul la aspectul său fiziologic, iar ştiinţele
raţionaliste să-i potenţeze în mod autonom inteligenţa. În
fiecare zi omul oferă omenirii noi şi noi probleme, care mai de care
mai „importante”, cu răspunsuri „urgente” şi „necesare”,uitând
că, de fapt „un singur lucru trebuie”(Luca 10,42). Omul vrea fericirea
Împărăţiei lui Dumnezeu, dar făcută pe seama
tehnologiilor digitale şi a ingineriilor
financiare, şi în acelaşi timp fără Dumnezeu (sau cu un
dumnezeu plăsmuit după necesităţile sale). De fapt,
confuzia acestui început de mileniu este evidentă, iar globalizarea
prezentată ca garanţie a soluţionării tuturor problemelor
începe să semene tot mai mult cu
„promisiunea” apocaliptică a
fiarei.
Datorită
acestor considerente am ales ca temă a tezei de licenţă:
„Globalizarea şi implicaţiile ei în viaţa religios-morală”.
Pe lângă acordarea unor informaţii de ordin teoretic dar nu numai,
alegerea acestei teme vizeză şi un motiv
strict personal, ce ţine de înţelegerea şi asumarea liberă
a propriului destin, cu responsabilitatea preoţiei împărăteşti
şi universale primită în Sfintele Taine.
Este
momentul aici să mulţumesc, cu dragoste, părintelui meu
duhovnicesc, pr.lect.drd. Vasile Vlad; datorită
Sfinţiei sale m-am re-găsit ortodox, înţelegând
copleşitoarea responsa-bilitate dar şi
frumuseţea neîntrecută a devenirii ortodoxe.Nici
o întâlnire nu e întâmplătoare,
şi în acest sens, întâlnirea cu pr.Vasile
Vlad a însemnat pentru mine începutul
edificării în Teologia Ortodoxă, atât la nivel doctrinar, dar mult
mai mult la nivelul trăirii în Hristos.
De asemenea, aş dori să
mulţumesc părintelui Crăciun Oprea şi domnului Mircea Raţiu, pentru ajutorul moral, bibliografic dar mai
ales duhovnicesc, nemijlocit, pe care mi l-au acordat pe tot parcursul anilor
de studiu, ca şi la elaborarea acestei lucrări. Nu în ultimul rând,
trebuie să mulţumesc cu toată dragostea soţiei mele
Claudia, familiei, pentru dragostea cu
care m-au înconjurat, m-au susţinut şi m-au încurajat.
Am
nădejdea ca Dumnezeu mă va ajuta şi în continuare la împlinirea
misiunii pentru care m-a adus la existenţă şi mă va
călăuzi până-ntr-un sfărşit
pe cărarea Împărăţiei.