Eu personal mã tem cã învãtãtura multã dilueazã cele duhovnicesti. Iesind din mânãstire pentru a urma seminarul, sporul celui rãu e mult mai mare, având putere, prin mediu, sã scoatã din tine si putinul pe care l-ai dobândit în mânãstire, si sã te înmireneascã în loc sã te înduhovniceascã. Am vãzut cã statul s-a vârât cam mult între noi si cu îndrãzneli care îsi trag seva din trecut. De aceea, dacã studiem, s-o facem în cadrul nostru bisericesc. Desi nu suntem suficient de bine pregãtiti, pãrerea mea este cã trebuie sã abordãm mai mult înduhovnicirea, viata sufleteascã, decât studiul. Întâi sã-ti cunosti ucenicii, apoi sã-i dai la scoalã, ca nu cumva sã se subtieze si putina duhovnicie pe care o au. Poate gresesc aici. L-as ruga pe Prea Sfintitul sã primeascã si de la mine o sugestie. Pe lângã Evagrie Ponticul si ceilalti Sfinti, e mai multã nevoie de catehism, cãci credinciosii nu-l cunosc. Nu stiu ce-i crucea, postul, episcopul etc. Mi se pare cã misiunea noastrã trebuie sã fie acum o strãdiuntã mai mare pentru a-i lumina, pânã ce se va îngrosa rândul celor care stiu cele are Bisericii si care le trãiesc. Deocamdatã ar trebui sã ne ocupãm de îmbisericirea oamenilor, asa cum putem.

Epifania 3 / 1997