Preotii muncitori

deschiderea bisericii in Paris..
de Coralie, 19/11/2003

Cu cativa ani in urma, stiam ca preotul trebuia sa aiba si un serviciu paralel, sa lucreze, ca sa poata trai, ca biserica nu-i asura un mijloc material ca sa traiasca.
Lucrand in timpul saptamanii, ar fi greu sa fie prezent la biserica, tot timpul.

Poate s-a schimbat mai recent situatia, dar nu cred..

raspuns (reviziut la 06 august 2005) :

Buna, Coralie.

La inceputurile crestinismului desigur ca preotii lucrau. Si apostolul Pavel lucra pe unde mergea sa propovaduiasca (desi erau altii care nu lucrau, pentru ca "Vrednic este lucratorul de plata lui" si "Din cele ce lucrazi sa si mananci"; iar Apostolul Pavel nu ii condamna, ci zicea ca el lucreaza ca sa nu fie discutii, certuri si reprosuri, si ca sa nu ingreuieze pe nimeni..).
Apoi lucrau cât se lucra la cele ale casei, in majoritate (si vorbesc mai ales de partea rasariteana a crestinismului).
Dar deja din epoca apostolica ne'a ramas un canon care zice ca din toate cele ce se aduc la altar o treime sunt pentru clerici, o treime pentru saraci si vaduve si o alta treime pentru biserica. Cam acesta ar fi principiul general, care apoi se aplica si se adapteaza de la caz la caz.
In situatia de azi a preotilor ortodocsi in Franta, eu nu consider ca e bine ca preotul sa fie si preot, si student, si muncitor, nu pentru ca incurajez lenea, ci pentru alte motive foarte serioase:
- aici nu sunt parohii teritoriale (un sat sau un cartier) ca in Romania, ci credinciosii pot sa te solicite de la zeci au chiar sute de km (cum s'a intamplat acum cateva zile de a trebuit sa merg la Vierzon, 200 km de Paris, sa vad o femeie bolnava de cancer - care a si murit o zi dup'aceea -, ca nu era nici un preot prin zona);
- daca eu ca preot merg sa fac o slujba in banlieul Parisului s'a dus macar o jumatate de zi (nu ma plâng, ci zic);
- daca am si preotia, si familia, si studentia, si servici (nu e cazul meu, ca eu am doar preotie si studentie..), ma tem ca pe niciuna dintre acestea nu o mai fac cum trebuie... sigur ca e greu - sa fim realisti! - pentru un astfel de preot sa raspunda la solicitari pe loc;
- sunt pline spitalele si puscariile de români/românce, care, unii, se sting de singurate, nu de boala, crede'ma; si nu are cine sa'i spovedeasca, sa vorbeasca cu ei, sa'i acompanieze etc.
Cam asa vad lucrurile. Solutii? - Nu stiu.
Poate o anume reglementare a situatiei dpdv legal, in viitor.
Poate o sensibilizare a laicilor (a ne-preotilor) pentru voluntariat (exemplu: sa duci o carte unui bolnav intr'un spital).
Poate o imbunatatire a activitatii asociatiilor ce'i privesc pe romani aci.
Poate, pentru moment, o preferinta a Bisericii Ortodoxe in Franta pentru preotii celibatari.
Poate, poate.
Toate cele bune
pr. iulian

sus

Cãutare în site

Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de

TOP

Ultimele noutãti din site

HOME