MENIU
alte rubrici ale sitului
|
INTERACTIV
participarea Dvs
|
Legaturi rapide
situri speciale
|
|
 |
Întrebari si raspunsuri
- despre spiritualitatea ortodoxa -
Viata si moartea, visele si echilibrul sufletesc
de : pr. Iulian Nistea
la : 30/04/2004
întrebare :
despre viata si cei ramasi
de geani,
29/06/2004
Parinte, cu greu, incerc sa va scriu despre ce ma macina. Tata a murit
acum doua luni. Nu l-am plans, nu l-am jelit. Au facut-o altii din
plin, in fata tuturor. Nici macar nu stiu daca am avut o relatie buna,
cu el. Pana sa-l ingropam, nu l-am visat. Rudele mele spuneau ca il
viseaza. Mama isi doreste sa-l viseze si sa vorbeasca cu el. Nu am
facut o tragedie din faptul ca nu ne intalnim in vis, nu pot sa spun
ca-mi doresc. De curand l-am visat de doua ori. Dupa prima noapte in
care l-am visat, am ramas cu sentimentul ca, de acolo de unde e
sufletul lui vegheaza asupra mea si m-am trezit impacata sufleteste.
Parca vorbisem cu un prieten bun. Acum, a doua oara, mi-a lasat
incertitudine in suflet pentru ca, in vis, dupa ce i-a strans mana
sotului meu si l-a sarutat pe obraz, i-am spus, constientizand ca el e
mort, sa mearga pe drumul lui si sa aiba grija de el si de noi si a
disparut ca un fum. Nu stiu ce sa va intreb, parinte, mai intai. Nu
stiu nici sa-mi adun gandurile. Dimineata i-am impartit cate ceva de
mancat, de baut si o lumanare aprinsa. Credeti ca spiritele pot
comunica prin intermediul viselor? Si daca da, oare ce a vrut sa spuna?
Sau interpretarea acestor vise ar putea fi un aspect pagan al
spiritualitatii?
As vrea sa va mai povestesc ca, desi nu eram apropiati, de cand a murit tata, simt un dezechilibru in lume. Eu aveam pretentia de la mine ca sunt o persoana echilibrata, chibzuita, cu picioarele pe pamant. Acum…
Pace si viata buna!
Geanina
|
raspuns (reviziut la 07 august 2005) :
|
Geani,
Intai, orice om trebuie sa stie ca nu e anormal ca dupa moartea cuiva apropiat sa aiba vise cu acea persoana, mai ales cand e cineva apropiat din familie. Intre oamenii care traiesc impreuna se creeaza niste legaturi sufletesti puternice, care fac ca, intr-o prima perioada de timp de la moartea unuia, sa existe inca o comunicare sufletesca, ce se poate manifesta si prin vise.
De asemeni insa trebuie sa stim ca aceste legaturi pot fi uneori oarecum lumesti, adica trag sufletul oarecum in jos, spre pamânt si nu este bine nici pentru unul nici pentru altul. De aceea bine este ca incetul cu incetul sa acceptam ca aceasta persoana apropiata s-a dus la Domnul si e bine acolo unde e si va veni vremea sa fim iarasi impreuna, pentru vesnicie.
Visele tin de o sfera amestecata a sufletului, nebuloasa, in care noi nu suntem in stare sa facem discernamântul intre bine si rau, de unde vine una si alta. De aceea Parintii nostri duhovnicesti ne recomanda pur si simplu sa nu luam in seama aceste vise, sa nu ne chinuim sa ni le amintim, sa nu ne preocupam de ele si mai ales sa nu le interpretam in nici un fel, caci deja intram pe o panta periculoasa.
E adevarat ca atunci cand moare cineva apropiat se creeaza un dezechilibru. Oameni care au trait impreuna si au fost apropiati, care s-au ajutat si s-au echilibrat in viata... Sigur ca se creeaza un dezechilibru. Si pentru ca stim asta, ni se cade a fim mai vigilenti, sa intelegem ce ni se intampla si sa trecem cu intelepciune prin aceasta incercare.
Domnul sa va ajute.
Iertati-ma.
pr_iulian
|
Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de
Copyright © 2000-2006, pr. Iulian Nistea.
|