Buna, Denysa.
A fost un timp când eu eram ateu... Ateii sunt (grosso-modo) de doua feluri:
- agnosticii - adica acei atei pe care dunmezeu si cele ale credintei pur si simplu nu-i intereseaza (aceasta categorie este majoritara in Franta, de pilda)
- ateii militanti- adica acei atei care au o viziune declarat antireligioasa si anticrestina, si militeaza in jurul lor (fiecare cum poate) pentru ca sa-i scoata pe ceilalti oameni din ignoranta crasa in care i-au bagat religiile
Poate fi dificil de discutat cu un ateu de a doua categorie. E ambalat, dispretuieste religiile. Dar in acelasi timp vine cu argumente puerile si teorii care nici ele nu stau prea bine in picioare. In general, acesti atei militanti sunt in fapt mediu- sau slab-competenti in "stiintele religioase". Eu socot ca nu am prea mult de discutat cu acesta - vreau doar sa observ si sa ma asigur ca de fapt aceasta gâlceava cu Dumnezeu e o cale spre credinta !
Pai da, gândeste-te ca daca eu chiar cred ca ceva nu exista, atunci pur si simplu nu-mi pasa si nu-mi fac griji.
De exemplu : Un ateu adevarat nu cere sa fie de-botezat de un ritual care oricum nu are nici o valoare ! Daca cel care cere sa fie de-botezat ar fi cu adevarat ateu, atunci botezul pentru el ar fi ca o baie oarecare, fara nici o semnificatie aparte. Câta vreme insa ii da o semnificatie aparte, inseamna ca are o gâlceava cu lucrul acela, ca lucrul acela nu este inexistent pentru el ! Pentru aceasta cauza, eu socot ca nu trebuie sa fim prea duri cu acesti atei, care cauta si ei, saracii, care asteapta si ei descoperirea Luminii in inima lor, chiar daca ei inca nu stiu prea bine ce cauta.
Ateii numiti agnostici pur si simplu nu se baga in astfel de discutii. Au poate un anumit dispret pentru religie, dar in strafundul lor sunt si fascinati un pic. Lumea agnostica e una lipsita de vlaga, incat sunt impresionati de puterea culturilor arabe sau vechi-crestine, ceea ce ei au pierdut de tot in Occident. Pentru aceasta, ei trebuie fascinati.
In afara de aceste doua largi categorii (impartirea in categorii e pur didactica, de fapt, ea nu are valoare in sine), eu ma gândesc adeseori la un ateu evreu ca Stefan Zweig, scriitorul austriac. Si, te rog sa ma crezi, cand citesc cartile lui nu pot sa ma împiedic a gândi ca el l-a recunoscut pe Hristos când a trecut din viata aceasta pentru vesnicie...
Doamne ajuta.
pr_iulian
|