Moartea se aflã între darurile cele mai pretioase fãcute
omului. Pentru aceasta, a o folosi rãu este impietatea supremã.
Sã mori rãu. Sã ucizi rãu. (Cum însã
sã scapi si sinuciderii si omorului?) Dupã moarte, iubirea.
Problemã analogã: nici plãcere pãtimasã,
nici privatiune dezaxatã. Rãzboiul si Erosul sunt, între
oameni, cele douã surse de iluzie si minciunã. Amestecul
lor - cea mai sordidã murdãrie [impureté].
Sã te strãduiesti a substitui din ce în ce mai
mult în lume violenta prin non-violenta eficace.
Non-violenta nu este bunã decât dacã este eficace.
Astfel, la întrebarea unui tânãr cu privire la sora
sa, rãspunsul lui Gandhi trebuia sã fie: Uzeazã de
fortã, numai sã o faci de asa manierã, încât
sã o fi putut apãra - cu tot atâta probabilitate de
succes - si fãrã violentã. Numai sã posezi
o radiere a cãreia energie (adicã eficacitate posibilã,
în sensul cel mai material al cuvântului) sã fie egalã
celeia continutã în muschii tãi.
Sã te strãduiesti sã devii asa, încât
sã poti fi non-violent.
Asta depinde si de adversar.
Cauzã a rãzboaielor: fiecare om, fiecare grup uman
se simte - si pe bunã dreptate - stãpân si posesor
legitim al universului. Însã aceastã posesie este prost
înteleasã, în lipsa cunoasterii faptului cã accesul
- atât cât este posibil omului pe pãmânt - trece,
pentru fiecare, prin propriul sãu trup.
Pentru un tãran proprietar, Alexandru este ceea ce este Don
Juan pentru un sot fericit.
Rãzboi. Sã mentii intactã în tine iubirea
vietii; sã n dai niciodatã pe cineva mortii fãrã
sã o fi acceptat pentru tine însuti.
În cazul în care viata lui X. ar fi legatã
de a ta pânã într-asa mãsurã încât
cele douã morti sã trebuiascã a fi simultane, s-ar
putea totusi voí ca acela sã moarã? Dacã trupul
si sufletul întreg aspirã la viatã, si dacã
cu toate acestea si fãrã a minti, se poate rãspunde
da, atunci ai dreptul sã ucizi.
| TOP |