HOME -> Mari duhovnici romani -> Parintele Iustin Parvu de la Manastirea Petru-Voda

         Calugarii Manastirii "Petru Voda" nu inteleg cand reuseste staretul lor iubit, marele duhovnic Iustin Parvu, sa se odihneasca. In fiecare miez de noapte, parintele slujeste in biserica. In fiecare zori de zi, la usa chiliei sale se strange un puhoi de pelerini, oameni care nu vor sa-si spovedeasca pacatele decat ingenunchind in fata marelui pastor de suflete din Muntii Neamtului. Are 82 de ani. Dupa moartea parintelui Cleopa, a ramas stalpul duhovnicesc al intregii Moldove, omul - sau poate sfantul - spre care se indreapta toate sperantele oamenilor din acest colt de tara.
         Insa credinciosii care vin la parintele Iustin nu asteapta numaidecat raspunsuri la problemele lor imediate: boli, dragoste, saracie, foamete si disperare. Vor sa stie ce se va intampla cu noi, bietii romani, la cumpana dintre ani si milenii. Asteapta de la el cuvantul unui mare profet, al unui martir care a suferit vreme de 20 de ani in cele mai crunte puscarii comuniste, al unui vazator cu duhul spre veacurile ce vor sa vina. In fata usii duhovnicului, pelerinii veniti pana in inima muntilor asteapta cuminti, asezati pe banci de lemn insirate pe langa pereti. Un fel de sala de asteptare la usa unui mare doctor de suflete. Un frate tanar intra in incaperea ingusta si ne roaga sa asteptam: "Daca ati venit cu credinta, cu sufletul deschis, sigur va va primi".

         - Parinte Iustin Parvu, zi de zi, in umila dvs. chilie intra o tara intreaga. Ascultati toate necazurile, bucuriile, spaimele si sperantele romanilor veniti sa vi se spovedeasca. S-au schimbat romanii, daca vorbim numai de ultimii zece ani? Si daca da, in bine sau in rau?
          - Daca e "soi bun", samanta buna, omul nu se schimba asa usor. Am avut norocul sa revad oameni pe care i-am cunoscut acum 20-30 de ani si care s-au pastrat in acelasi stadiu moral si spiritual, avand insa foarte mult de luptat cu generatiile copiilor lor, ca rezultat al  influentelor acestora salbatice care vin din Apus. La ora actuala, cu toate incercarile acestea care vin peste noi, cu alegerile astea care te fac sa-ti pierzi orice speranta, eu cred totusi ca poporul roman isi pastreaza esenta si insusirile sale spirituale, deosebindu-se mult, calitativ, de alte neamuri. Ca suntem discreditati? Ca se spune despre noi c-am fi coada Europei? Tot ce ni se pare noua rau acum este un mare bine pentru viata noastra crestina.
         Ne plangem ca in Occident e bine si ca la noi e rau. Daca noi am avea binele acesta al apusenilor si daca l-am folosi cum l-au folosit ei, n-am fi astazi la un asemenea nivel de spiritualitate. La noi, in Rasarit, de bine de rau, se mai face un schit, o biserica. Acolo, bisericile raman goale-golute. Apare biserica ambulanta, pe roti, dusa in piata publica, unde se mai strang vreo zece crestini, sa le faca o Sfanta Liturghie.
         De pilda, chiar astazi am primit un telefon de la un profesor roman plecat in Australia. Are trei copilasi. Cica intr-o zi stateau la masa si, deodata, fetita cea mai mica, Anastasia, in varsta de patru ani si jumatate, se ridica in picioare si-i spune: "Taticule, noi trebuie sa mergem acasa!". Toti au intrebat-o mirati: "Dar de ce sa mergem acasa, Anastasia?", si fetita raspunde: "Pai, eu trebuie sa ma fac maicuta, la manastire, in Romania". Ei nu vorbisera niciodata cu ea despre viata de manastire, despre credinta, despre ceea ce facusera ei inainte. Iata ca sangele nu se face apa. Aici este nasterea noastra, leaganul nostru, in radacinile astea, pe care, oricat ar cauta cineva sa le inabuse, nu se poate.
         - Si totusi, de ce suntem atat de napastuiti? De ce traim asa de bezmetic, ca o turma de oi manata de un cioban nebun? Ce mai avem de platit? N-au fost destui anii de dominatie comunista? Chiar nu exista nici o raza de speranta pentru Romania?
         - Stiti cu ce seamana astazi poporul roman? Seamana cu poporul evreu, dupa cei 40 de ani de ratacire, iesind din tara Egiptului si indreptandu-se catre Pamantul Fagaduintei. Prin ce a trecut poporul acesta, roman... A trecut prin toate persecutiile posibile, incepand din 1922, cu Revolutia din Rusia, cu tot calvarul Sodomei comuniste! Rasaritul, cei 36 de milioane de ucenici ai crestinismului din Balcani si intreaga Rusie sunt poporul evreu in cei 40 de ani de ratacire in pustie. Dar traim astazi zile de zbucium. Semnele sunt peste tot: saracia, foametea, plecarea tinerilor romani, pribegia lor in lume dupa o bucata de paine, intelectualii nostri, care se dedau la cele mai umilitoare ascultari si munci pentru un ban pe care sa-l aduca in tara, ca sa-si poata hrani copiii, romanii acestia care plang dupa mamele lor de-acasa, care nu mai au o sarbatoare, nu mai au o duminica, sunt robii tuturor injosirilor si necredintelor, ai tuturor paganismelor turcesti si arabe. Am ajuns cersetori ai Europei si ai lumii intregi. Bratul cel mai ieftin de munca este al bietului roman. In ce umilinta a ajuns neamul nostru crestinesc... Oare toata framantarea si durerea aceasta nu ne fac sa-l comparam cu poporul iudeu care merge in Pamantul Fagaduintei? Eu cred ca da. Dar in Pamantul Fagaduintei n-au intrat decat cei intai-nascuti, care isi lasasera toate amintirile in urma, in casa robiei. La fel si astazi, doar cei care isi vor lasa toate amintirile din perioada comunista in urma vor trece in "Romania Fagaduintei" si se vor salva.

         - Sfintia voastra, cum puteti explica unui om de rand, care nu mai are puterea de a suporta saracia si umilinta, ca numai prin suferinta ne vom putea mantui, ca numai indurand vom putea iesi la lumina?
         - Stiti ce sunt toate aceste rele? Ele nu sunt altceva decat un medicament foarte bun pentru sanatatea noastra sufleteasca. Cu cat un popor este mai incercat, cu cat un popor este mai impilat, mai strans si tinut in starile acestea de ispitire, cu atat poporul acesta va fi mai intelept si mai destoinic in a invinge iadul. Cum se poate explica asta? N-ati simtit oare niciodata ca sunteti condusi din umbra? Ca niste forte secrete - puteti sa le spuneti Securitate, puteti sa le spuneti mafie, cum vreti - vin peste noi si ne dirijeaza orice pas? Plecand talentele noastre si geniile noastre, casatorindu-se prin Canada si America, peste 30-40 de ani tara noastra va fi ocupata de straini si noi nu ne vom mai recunoaste originea. Pentru ca asta este scopul initial al celor ce conduc lumea din umbra: desfiintarea natiunilor sub orice forma, desnationalizarea in masa, casatoriile cu orice rasa si religie, amestecarea sangelui. Prin noua ordine mondiala, prin ideea globalizarii, transformam Europa intr-un comunism al statelor. Mai ramane sa desfiintam granitele si haosu-i gata.
         Lumea trebuie sa inteleaga ca politicienii nostri sunt doar niste marionete ale acestor forte. Unii isi zic nationalisti. Atunci de ce nu-i intreaba, de ce nu-i consulta pe oamenii care intr-adevar s-au jertfit pentru natiune, care au stat atata vreme in puscariile comuniste? Sa se gandeasca: "Mai, batranii astia pentru ce au suferit? Au fost doar asa, o ciorba goala?". Extremistii nationalisti nu sunt decat termometrul iudaismului in Romania, sa vada "ei" cum misca natiunea romana la un moment dat. Sa vada pe ce pot conta, incotro se misca duhul nostru. Babilonul, haosul pe care-l traim noi astazi nu sunt decat rezultatul tendintei acesteia de schimbare esentiala a originii noastre, a traditiilor noastre, adica a ceea ce ne leaga ca neam.
         - Cand credeti ca va sosi pentru noi clipa de izbavire?
         - N-as putea da ani. Dar eu cred ca atat cat a durat stricaciunea, tot atat va dura si refacerea noastra spirituala. Sta in puterile noastre sa o desavarsim. Cu cat stricaciunea va mai dura, cu atat va intarzia si reinvierea. Desi astazi este atat de neglijata, de la educatie va pleca totul. De la educatia religioasa in scoala se va forma o gandire inchegata pe principiile acestea sanatoase, de viata morala. Nu va trece mult timp si va aparea un sir de oameni puternici, potriviti sa apuce fraiele tarii.

         - Credeti ca generatiile de astazi, formate intr-un bombardament informational fara precedent, ma refer la televizor si la Internet, vor mai putea fi recuperate pentru o viata crestina, profund morala si sufleteasca?
         - Uitati-va, am intrebat odata un baietel de 8 ani ce face cand se scoala dimineata. "Pai... ce sa fac? Ma duc la calculator si ma joc." E un caz. Ei bine, acest copil, peste 15-20 de ani, nu va mai avea nici o urma de meditatie, nu va mai sti sa citeasca o carte, va fi gol, risipit. Se configureaza inca de pe acum o deformare a lumii, o moarte spirituala a omului. Moartea lui Dumnezeu! Sinuciderea noastra voita! Omul acesta nu mai are nici un sentiment. Nu mai stie sa priveasca o floare, sa se bucure de natura, de creatia lui Dumnezeu. Radacinile lui sunt taiate. Poate fi purtat oriunde de vant.
         Daca s-ar mai reduce, dragii mei, din toata falsa educatie a calculatorului, din civilizatia salbatica a televiziunii si Internetului, ar fi bine, caci toate acestea nasc in om o mandrie luciferica, ingamfarea ca peste el nu mai exista nimic. Ei bine, astazi aceasta mandrie se naste o data cu bietul elev, cu bietul taran. Acum iti stie si copilul din leagan ce firma de motor se aude pe strada, ce masina trece pe ulita satului.
         Eu nu sunt impotriva calculatorului, nici a televizorului. Dar felul de a-l folosi, cat trebuie sa-l folosesti si cand - asta ma ingrijoreaza. Daca ar fi, Doamne fereste, sa se mai recruteze astazi niste tineri ca sa apere tara, nu stiu cati ar merge sa ia arma, sa-si dea viata pentru un ideal. De ce? Pentru ca oamenii nu mai au nimic, nu mai au patrie, familie, nimic. Si cum sa aiba, daca toti nu vor decat sa plece in Canada? Astfel incat veacul douazeci nu e numai o disparitie a vietii teologice. Este poate mai mult: o disparitie totala a vietii spirituale, decaderea omului, animalizarea lui.
         - Si veacul al XXI-lea?
         - Batranetea nu-i decat ceea ce a fost tineretea, iar tineretea nu-i altceva decat ce a fost copilaria. Asa ca veacul al XXI-lea va fi doar o urmare a veacului al XX-lea. Incat toate intrebarile acestea milenariste despre sfarsitul lumii, aceste profetii sunt niste gogoserii, apa de ploaie. Atata vreme cat omul nu va reveni in asezarile firesti, normale, "cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat", el nu va avea nici o putere. Din pacate, pentru Romania, din punct de vedere spiritual, veacul al XXI-lea va fi o prelungire "in rau" a veacului al XX-lea. "Rau" cum v-am spus, in felul in care este o ispitire, dar "rau" si pentru o reinnoire a noastra ca neam. Trebuie sa fim optimisti, sa avem toata convingerea ca Hristos ramane acelasi astazi si in viitor. Hristos nu va fi invins niciodata!